Viata de desen

Stiu…ai incercat de multe ori sa inventezi ceva cu mintea ta. Sa iti pui macar o idee pe acea linie neagra ce apasa pe relieful alb. Te cred, stiu ca ai incercat, dar mai incearca din nou. Ce am invatat pe propria mea piele e ca din greseli tinzi spre perfectiune. Apogeul e acolo sus undeva, tu trebuie doar sa il chemi…

Am sa iti pun cateva cuvinte in fata, legate de felul cum un desen iti poate schimba ziua, poate chiar viata…in cazul meu, desenul e a doua viata:)…

 

Hai cu mine in aceasta calatorie…

 

INCEPUT:

 

<<   Inainte de a pune primul plans in aceasta lume, de a simti prima respiratie si de a simti caldura sufleteasca, ati fost inzestrat cu un intreg arsenalde calitati. Dar bineinteles asta fara sa le stii de la inceput, daca ai stii ai deveni monoton de la inceput…cel putin asa mi se pare mie. Stii cum sta treaba cu realizarea unui desen?…ceva gen: ai incercat vreodata sa canti din carte, ai incercat vreodata sa vorbesti cu un desen? Nu trebuie decat sa iti pui penita sau creionul in mana ( pentru mine creionul e ringul de idei in negru ) si sa te lasi purtat de muzica gandurilor tale…

Eu sincer, prefer amestecul de alb si negru care ma trimite departe de lumea aceasta, cel putin pentru cateva ore…acel gen de ore, care le gusti in fiecare clipa…

 

Dupa cum cred ca stii deja, arta are doua ramuri de transpunere imagini: pictura si desenul.

Multi prefera pictura, logic fiind, plina de culori, de lacrimile parfumate ale naturii. Eu insa prefer raul acela de picuri de grafit, liniile aerului in mireasma de creion. NU te judec, ai dreptul sa practici ce vrei tu, atata timp cat il faci cu multa inversunare:)…

Probabil te gandesti: ” Cum sa pot realiza ceva doar cu atingerea de foaie? Maestrii timpurilor trecute cum au reusit?” Raspunsul e simplu: nu trebuie sa gasesti reteta succesului, asta se realizeaza pe parcursul vietii. Cum de acum poti zambi mai bine ca ieri si mai slab decat maine?…Multe intrebari legate de lucruri simple….

Russe, specialist in arta teatrala a fotografiei pe hartie spunea :

 

– ” Desenul in grafit nu este un bastard al picturii, el este cel mai bun in absolutul lui, desavarsit in totalitate…” -

 

Nu incerca sa schimbi rama fiecarei zi a tale copiind pe altii:) cautati harul si dezlantuie-te…Lumea e pregatita sa iti faca fata cu multe laude si trambite.

Dar desenul nu trebuie facut doar pe amestecul alb de celuloza. Sunt persoane in lume care schiteaza aerul cu notele suave, incovoiate pe o tenta glorioasa. Pentru cei ce canta, puterea de a schita pe chipul celorlalti zambetul incomparabil ( chiar si pentru o secunda ), se simt in stare sa stranga in brate un cer intreg de stele. Atunci ai puterea sa lipesti aripilie la loc si sa ii inveti sa zboare mai sus decat ei stiu.

 

Sunet de trompeta, grafit sau pasiunea pentru viata…

…. incearca sa iti desenezi fiecare zi, imbaiata in zambet:)…  >>

 

Imi pare rau daca aceste cuvinte se plimba prin canalul tau auditiv, daca au reusit doar sa iti atinga pavilionul urechii si nu urechea sufletului…Dar incearca asta in fiecare zi, diferenta se va vedea pe parcurs:)…

 

-  Fara sacrificii nu exista victorie! -

 

SFARSIT

 

SEMNAT Damuⓢ.NΩstra♬

 

Deviza, in buzunar

Stiu ca a trecut mult timp de cand nu te-am mai incurcat in secundele acestui scris, dar crede-ma…trebuia sa imi adun recolta de pe campul plin de ganduri…

 

De data aceasta nu am sa iti povestesc de sentimente fata de alte persoane…am sa iti povestesc de aerul libertatii pe care trupele romane il fumau la fiecare de avans contra inamicilor. Sunt sigur ca ai auzit de renumitele lupte de la Oituz, Marasti si Marasesti din primul razboi mondial, nu?

 

 

Bun…eu am sa iti relatez gandurile unui soldat, pe parcursul unei zile de lupta.

INCEPUT:

 

<<               Marasesti, 6 august 1916

 

Stam aici pe frontul deschis, cu clipele langa noi, putand ca un glont sa iti viziteze cele mai sumbre vise. Sus in pozitiile de stat se da acordul ca noi, cobaii trupelor romane, iepurii de camp, suntem bine pregatiti pentru a face fata valului de nazisti care au reusit sa sparga frontul in apropierea lui Marasesti.

Stituatii grele, stam pe pamant, dormin acolo, iar ratiile sunt sarace. Cand ai norocul sa mai primesti o bere pe sub ascuns sau sa filtrezi un alcool, doar asa…ca sa mai uiti de cenusa acestui timp. Totul depinde de noi, daca rezistam in aceasta lupta avem o sansa de a intoarce armele, daca nu…intreaga inima a Romaniei va fi trecuta prin glont si lama.

E frumos aici, sub cerul albastru, verdele iti inneaca privirea, iar nasul tau e imbatat de mirosul floriilor. Dar, toate astea nu vor conta cand cerul ca ploua cu obuze, iar pamantul va canta cu explozii.

Eu sunt in cort acum, dragii mei, mai scriu pe o foaie gasita prin unitate, cateva randuri despre cei care stau aici, cu suflul lor, pentru ca tu sa poti respira usor. Moralul e bun, deocamdata… Nu te intrista pentru ca eu poate maine nu voi mai scrie, bucurate de faptul ca ceilalti de neamul tau sunt langa tine. Aici sus pe cota acestui deal, armata romana a primit ordinul ca frontul sa nu cada.

Teoria suna bine, moralul bun, insa trupele noastre sunt depasite cu 4 la 1.

Pagina 1

 

E a doua zi…artilerea se instaleaza pentru ploaia de obuze care va acoperi armata inamica. Cavaleria sta proptia in spatele nostru in caz ca noi nu reusim sa pastram frontul. Doamne ajuta-ne…Acum nimic nu mai conteaza decat reflexul bratului tau cu arma in mana. Nu mai stii ca respiri, ca iti bate inima in piept, doar frica te tine in viata. Frica sa nu fi tu cumva, cel care va deschide drumul spre sectia de terapie.

Se da semnalul, artileria incepe sa vorbeasca doar in glas tare. La scurt timp, cerul se transforma din ploaia de albastru, in copertina de cenusa si praf de pusca. Pamantul danseaza deasupra noastra…noi insa, ne gandim doar la ofensiva in defensiva…

Inca 15 minute, noi suntem tot in transee, ghemuiti unul langa altul, negrii, tremurand, doar ochii nostrii de vultur mai raman prinsi de aceasta lume. Daca ne-ati fi vazut…

Ordinul a fost dat. La vest de pozitia noastra Plutonul XI German si XX avanseaza spre noi. Cavaleria e prea ocupata cu apararea frontului central, flancul vest este insa supus unei presiuni mari. Acum cateva minute vorbeam cu prietenul meu despre cum sa ne miscam, iar la punerea planului in aplicatie…pieptul lui coloreaza cerul cu rosu, iar pamantul la fel…a scapat de acest calvar…

 

Trec 3 ore, germanii sunt impinsi inapoi la pozitiile lor, au pierdut si ei oameni…

Moralul nostru este readus pe picioare de catre generalul Eremia Grigorescu care la apelul Curtii Centrale, raspunde la intrebarea: ” Care este situatia? “, printru-un : ” Situatia este buna, PE AICI NU SE TRECE!“…

Pacat de sufletele care s-au desprins de lumea asta inainte sa se afirme cu dragostea de patrie…

Pagina 2

 

Ziua a 3-a, nemtii se pun din nou in miscare, dar cu o buna organizare, noi reusim sa ii imapingem din nou inapoi…lupte sunt grele, pierderi in ambele tabere…

 

Astazi nu relatez, e timpul de ai aminti pe cei care au jertfit patria cu sufletul lor…

 

Pagina 3

 

Lupta s-a terminat cumva, dar in ultima zi de inclestare, prea multi ochi au fost dati peste cap, prea multe piepturi au incetat sa bata…Acum generalul sta si se intreaba : ” Doamne, cand se va termina? Cand flacaii vor putea sa isi stranga mama la piept, iar barbatii sotia? Destul sange s-a varsat…”

 

La auzul acestor cuvinte, arma o pun in spate si plec mai departe, va veni si ziua mea…

Pastrez biletul pentru motivatie in buzunar…

 

–   PE AICI NU SE TRECE –  Armata Romana >>

Glorie celor care au murit pentru ca tu sa poti citi acum despre ei:)…

 

SEMNAT Damuⓢ.NΩstra♬

Discutie asupra artei

Crede-ma,  incercand sa iti povestesc cum mi-a venit ideea despre articolul asta, te-ai cam plictisi…asta nu si daca ai putea intelege esenta varfului de gand in timp…

 

In fine…hai sa iti pun cateva idei in fata ochilor…

INCEPUT:

 

<< Eram o zi pur si simplu obisnuita, zambet pe fiecare celula din corpul meu. Dar dupa aceea m-am gandit…De ce nu poate fi si la tine asa?

Dar crede-ma ca se poate. Ca totul sa fie numai  bine in viata ta, depinde in totalitate de dorita ta de a trai. Stiu ca poti respira amesteceul asta de molecule Oxigen care se cheama aer. Si stiu ca poti asimila mireasma gandurilor criptate a celui ceva ( depinde de tine sa afli ce inseamna aici ) care iti pulseaza visele. Dar crede-ma…de cate ori ai putut picta cu arta ta? Cate clipe stau proptite hazliu pe peretele timpul, razand fiecarui trecator?

Crezand in arta e tot ce ii trebuie unei minti obisnuite ca sa faca un pas, apoi doi, trei spre succes. Fiinta umana e ca un dipol, avand trasaturi negative si pozitive. Dar printr-o miscare ordonata de idei, fluxul creat e imparabil. Ai ascultat vreodata coloana sonora a inimii fiintei iubite? Ai vazut ce cadenta are in propria ta cutie rosie? Si asta numai datorita unui graf de sentimente imense, hranite cu puls…

Am cam deviat de la subiet nu?…Hai sa ne intoarcem la arta:)…

 

Arta sta in tot ceea ce faci. Cum iti plimbi mana prin par, cum atingi chipul fraged, inocent, dar feroce in acelsi timp al jumatatii tale…Juvenil, jovial…iti alegi tu caracterul…dar tot ceea ce vei cladi cu ochii tai ( referindu-ma aici tot ceea ce vezi in decurs de 24 de ore ) ramane sa dainuie in pasul tau…

 

Fiind artist in mai multe feluri si subintelesuri, am inteles de curand de ce am fost toti inzestrati cu energia aceea sa credem in noi. Daca eu as crea ceva, cu varful degetelor mele, tu ai lauda, ai aprecia mult. Dar nu iti dai seama ca eu sunt premergatorul faptelor tale care vor fi marete…

 

Crezi ca soldatii care luptau neincetat pe campurile razboaielor, luptau pentru ei? Crezi ca lacrimile curgeau pentru el, vazandu-si prietenul rupt de aceasta realitate? Uite o relatare a unui soldat de la Marasesti, cazut pe campul de lupta:

 

” Cel ce citesti aceste cuvinte, inseamna ca eu am murit ca sa traiesti tu…”

– Soldat Necunost. Glorie Eterna -

 

Intorcand sensul mortii, pentru a ajunge la pulsul vietii, in urechile tale, un artist ar suna:

” Aici realizez eu, ca tu sa poti visa…”

 

Atunci cand in poarta iti bate palma fina a unei idei nefinisate, asta se dovedeste a fi cel mai genial, captivant lucru din lume. Datoria oricarui artist e sa gandeasca contrat alegerilor sale. Daca aici e un punct, de ce nu pot face linie:)?

E genial cand poti rupe legile rutinii…

Fi artist si poti visa…sau mai bine zis -> Fi tu si poti realiza:)… >>

 

Hai ca prea mult ai stat pe scaunul acela. Muschii tai incep sa amorteasca.

Trezeste-te…

SFARSIT SEMNAT: Damuⓢ.NΩstra♬

Schita de zambet esti tu

Constiinta

              Cred ca cu totii ne-am intrebat : ce inseamna cu adevarat constiinta ?Hai ca iti explic repede, sigur te grabesti pe alte ganduri…

          Sunete pentru tine…

               Ea este acel lucru care ne face diferiti de celelalte fiinte ale pamantului. Este acel element al psihicului nostru care ne face diferiti si de celelalte persoane. Ea se dezvolta prin largirea activitatiilor sociale, marimea arealului cultural, hranirea cu idei si detinerea unui idealism. In cosolidarea ei intra Eul ( latinescul “ Ego “ ), care de asemenea face parte din fundatia caracterului persoanei.

INCEPUT:

<<Exista doua feluri de constiinta: constiinta de sine si de lume.

Au fost formulate nenumarate principii care sa explice mecanismul constiintei, dar cred ca nici unul nu este mai stralucitor decat acesta: “ Ca sa fi acceptat, trebuie sa te accepti tu prima data…” ( proverb hindus ). Constiinta de sine ne ajuta sa fim sociabili cu propria persoana, iti aduce greselile in fata si de asemenea responsabilitatile fata de tine. Te ajuta sa faci diferenta intre fiinta si persoana. Fiinta fiind doar forma pe care o adopta materia, iar persoana este forma pe care o adopta sufletul. Constiinta este acea tablita de lut pe care sunt scrise legile tale psihice, functionarea mentalitatii tale. Constiinta de sine este unica la fiecare persoana din lume, dar toti suntem egali. Facem legatura ca in fata sfarsitului toti suntem “ Unitate in Diversitate “…

Omul la aparitia lui a fost inzestrat cu o calitate aparte. El are libertatea de a alege. Cateva din libertati sunt: libertatea gandului, cuvantului, exprimarii, etc. Zi de zi presiunile din exterior incearca sa se faca simtite asupra noastra intr-un fel sau altul. Lumea mondiala are si ea propria constiinta ( metaforic vorbiind ). Faptele ei sunt presiunile pe noi. Alegand sa nu executi ceva care doreste lumea, rezultatele asupra ta pot fi devastatoare. Dar aici intervine libertatea de a alege, mai exact: de a te supune sau nu constiintei de lume. Luand un exemplu general: cineva aparte iti cere sa faci un lucru ( pentru tine putand fi iesit din comun ), natura noastra este sa refuzam daca nu cunoastem, nu? Asta este cea mai pare presiune, persoana respectiva crezand ca il diferentiezi, te atata la urmatoarea ocazie.

 Constiinta de lume se poate dovedi o arma periculoasa, daca inveti sa o folosesti in prealabil. De a ceea este recomandat prima data sa meditezi asupra constiintei de sine pentru a stii care este urmatoarea miscare. >>

            Ai incredere in mine cand iti spun ca in ceata diminetii de maine, totul va fi bine. Tot ce trebuie tu sa faci e sa rezisti pana atunci. Simplu nu:)? Hai incearca, am incredere in tine:)…

Pana atunci                      SEMNAT:                          Damuⓢ.NΩstra♬

Cum se poate face diferenta

         Ai cateva minute ca sa iti spun ceva? Promit ca nu te voi plictisi si dezinteresa pentru ca altfel nu ai fi ajuns pana aici cu cititul:)…

Dar cateodata…ti se pare chiar prea greu nu? Prea multe momente pasind pe umerii tai in fiecare zi, prea mult aer inabusit de ganduri…nu?

 Ok…hai sa INCEPEM:

<< Cu siguranta ai avut si tu cateva zile in care pur si simplu cerul ti se parea prea incarcat de culoare. Prea mult altruism, pe care totusi ai incercat sa il completezi cu idealismul tau. Cand te uitai la cer si vedeai ca stelele stralucesc, cu toate ca tu nu le vezi. Si nu e vorba despre bolta cereasca a acelui punct din univers numit Terra. Nu…e vorba despre cerebro tau. Gandeste-te ca el e bolta ta cereasca, el e aparatul de fotografiat ca iti pune in minte acele lucruri marunte ( secunde din viata ta ) care trec…

          Ai fost invatat la fizica si astronomie ca cerul cuprinde miliarde de stele, nu ? Acum gandeste cate miliarde de neuroni ai tu? Cand o stea lumineaza cerul, totul devine mai frumos nu? Cand steaua polara isi ia valul de aurora boreala.

          Neuronii sunt stelele mintii noastre, legati prin sinapse, asa cum corpurile ceresti sunt legate intre ele ce elemente astronomice.

          In fine, gata cu astronomia, ti-am spus ca nu vreau sa te plictisesc:)…

         Revenind insa la zilele acelea in care te simti sictirit, crezi ca nu poti face nimic bine? Inseamna ca toata privirea ta e oarba, acoperita de o ceata pe care doar tu o poti vedea.

                      “ Ochiul vede, dar tu nu observi … “    -  Sherlock Holmes -

         Si are foarte mare dreptate…vezi totul, dar nu simti cu bataile inimii.

        Acestea sunt doar cateva lucruri din acel gram de incredere care poate face diferenta. Nu iti pierde ingredientul principal din tine: increderea. Printeaza-te pe tine in propria-ti minte, asa cum vrei sa fi, crede si realizeaza…Atunci devii ceea ce antici numeau Sol Invictus ( Soarele Atotputernic )…insa totul depinde de acea secunda cand vrei sa faci decizia. >>

          Hai trezeste-te, te-au imbatat prea mult secundele cu lacrimi urate. Stergeti-le de pe fata:)…

         Te-am lasat:)…

                    SEMNAT:                                        Damuⓢ.NΩstra♬

Ce spunea servetul

          Stii care e faza comica? Acum cand tu citesti cuvintele astea care defapt nu inseamna nimic?

        Faza comica e ca eu habar nu am cum sa incep sa iti suflu cu sunete in gand:)…Am stat, am mai vazut cum zboara o frunza taind in doua particulele alea pe care tu le inspiri si expiri, doar ca sa faci schimb de gaze in plamani. Am mai vazut cum Soarele ala plin de electricitate, dintr-o linie dreapta de beton…imi tragea cu ochiul…

           Am stat asa, iar dupa aceea ( stiind ca tu vezi doar linile astea fizice in ochi, cum ti-am mai zis … ) mi-am zis: ” De ce sa nu las degetele sa pipaie fiecare cuvant pe care tu il citesti? “

          S-a intamplat acum, in momentele de azi, ca sa vad cum aerul se pateaza cu un lichid straniu. Pe care multi nu l-ar intelege…Cum e sa simti gustul a ceva incolor, care se repede sa imbratiseze tot in caldura lui cea umeda. Am vazut cum un tesut se inroseste de rusine si cum poate sa se scalde in scapare…

         Inca tot nu ai inteles nu? Ok…hai sa punem asa:

             INCEPUT:

         << Stiu ca ai stat si tu cu pachetul ala rosu de sentimente ( care iti canta cateodata asa de tare in coaste, la fiecare secunda, e singurul care iti zice fizic ca traiesti ) gandindu-te: ” Cum se intampla ? “.

                Pe o banca fixata de beton si suportand saraca atingeri fine ( si pasionale ) de sentimente, usor am simtit ceva sarutandu-ma pe obraz, mic, suplu. Mic dar totusi care te misca din toate incheieturile.

                Dar te-ai intrebat vreodata de unde vine? Si ce vrea sa faca?

               Am vrut sa il pastrez intr-un servet. Culmea era ca aveam doua la mine…Unul dintre ele s-a oferit sa pastreze ( si inca a reusit, pentru ca amalgamul ala de particule nu a vrut sa mai iasa din el ). Al doilea servet s-a oferit si el sa il pastreze, doar ca a primit un raspuns genial si fara egal: ” Pastreaza-l pentru data viitoare:)…” ( adica…de ce sa nu primesti un impuls de incredere ? )…

                Te-am incurcat destul cu ideile astea aruncate aici prin spatiu nu? Si totusi stii ce spunea servetul ? Era gol:)…>>

 Hai ca pun un S si F si iese :        SFARSIT

 SEMNAT :                                             Damuⓢ.NΩstra♬

Terapie, de azi sunt libertin

          Primul rand, iti spun ca ce mi s-a intamplat a fost genial, iar ca rezultat…dimensiunea cunostiitelor mele e mai mare decat acum o zi, asa cum va fi si a ta dupa ce vei citi tot de aici:)…    Buimacit ( dar intr-un sens bun ) de noul aer ce il respir de cateva ore…

              E drept ca multi ti-au spus sa pui in vedere anumite lucruri despre tine, insa nu ti-a venit sa crezi?

            Bun…am sa iti spun ceva…

                           INCEPUT:

   <<        Aseara am avut sansa sa trec printr-o adevarata terapie de cuvinte ( si inca una intensiva ), foarte buna…Anumite parti din tine care necesita o scurta modificare ( nu schimbare ! ). O mica, directa si esentiala modificare. Poate fi legata de fiinta sau personalitate, alegi tu din dualitate.

               Dupa acea audienta de care am avut parte, am putut simti in mine cum clepsida acelui fenomen ce modifica pozitia lucrurilor in spatiu ( timpul ), s-a spart. Iar continutul a inceput sa navaleasca afara ca apa care se adapteaza oricarei situatii. Doar ca nu a curs apa, a iesit afara esenta spatiului pe care il ocup. Atunci mi-am dat seama de ce imi era frica sa accept acele modificari. Dar nu e nimic rau in a-ti fi frica, inseamna ca esti treaz, esti cu ochii spalati de realitate.

               Capacitati, aptitudini, tot ce ai in dualitate si trinitate ( unde unu l-a chemat pe doi, a aparut ,dupa, trei… ) trebuie sa le pui pe axa binelui. Recunosc…si acum am emotii, daca nu exprim bine mesajul acesta pe care tu il citesti. Daca iti formezi un principiu diferit de al meu? Dar stii…intr-un final nimic nu se pierde, doar se transforma.

               Sa revenim…

             Dupa ce mi-au zburat de jur imprejurul mintii, acele minute din care m-am nascut libertin, mi s-a parut ca lumea ma spala cu alte zile. Zile mai bune, pline de o raza calda de lumina ( acolo in lume cineva stiu ca o apreciaza in fiecare zi ).

            Nu lasa ca ceva bun si distractiv sa treaca datorita unor idei de ale tale. Cu toate ca tu le crezi ca fiind legate de o ratiune buna, se pot dovedi gresite. Crede-ma:)…

            Venind acasa, stand in fata oglinzii…si vazand cum moleculele din ea, miscandu-se se impregneaza cu un zambet de al meu ( pur reflex, pentru ca zambetul e reflexul la greutati ), mi-am zis in minte: O sa fie bine:)…

            Asa ca intr-un final, cand te uiti si tu in oglinda si iti aduci aminte de terapia acelor cateva minute, gandeste-te la amprenta ce ai lasa-to ieri pe oglinda si la cea de azi… Vezi diferenta:)? Daca nu, o sa fie bine:)…>>

          Asa ca in final multumesc sufletului care a facut asta pentru tine, te tin aproape oriunde ai fi ( oriunde as fi ), zambim impreuna acolo unde lumea nu poate.

          Hai dute acum, ti-ai obosit destul ochii:)…

De aici, ma semnez in SFARSIT:                   Damuⓢ.NΩstra♬

Intelegi ?

                   De cate ori nu te-ai trezit dimineata, pur si simplu dorind ca sa auzi sau sa spui un Multumesc, adresat tie sau cuiva anume?…

             De cate ori in fiecare minute, de cate ori in fiecare zi, de cate ori in fiecare moment?

         <<   Gama asta de linii contorsionate pe care ochii tai il vad si il afiseasa intors pe  placajul ala numit retina…arta asta a liniei negre, verzi, albastre s.a.m.d. care se invarte haotic pe pagina aia virgina ( toate astea intr-un singur sunet, auzit ca si…cuvinte… ).

              De fapt…cuvantul e doar haina pe care o imbraca sunetul, atunci cand corzile tale vocale sunt conectate cu mintea. Atunci cand mintea ta gandeste un fel aparte, dar nu poate sa se exprime. De cate ori nu ai vrut sa spui tot ce ai in corpul tau, sentimente, idei, puteri, tot ?

             De cate ori si nu ai putut…? Ai apelat la suflet de fiecare data, stiai ca el se poate exprima mai bine in tacere. Mai bine in tacere, decat atunci cand tu iti consumai toata combustia de cuvinte.

             Cui nu ii face placere sa auda un:

            Multumesc…

         Multumesc ca ma privesti…

         Multumesc ca ma privesti, existi…

         Multumesc ca ma privesti, existi, ma alinti…

         Multumesc ca ma privesti, existi, ma alinti, ma completezi…

               Si gama asta poate sa inainte pana la nesfarsit si tot nu ai da de capatul ei. Dar, nu literele alea ordonate intr-un sunet ( ca sa fie aparte de celelalte ) iti dau bucurie. E ceva aparte ascuns sub masca de litere…te bucura ca il auzi, il intelegi, il asimilezi, il duci mai departe, te bucura ce se afla dupa el:)…

            Hai ca nu te mai tin aici, pe fondul asta de culori, hai ca te las sa te duci sa iti vezi de treaba. Dar gandeste-te, tu ai citit doar niste cuvinte, intelege mesajul:)…>>

         SEMNAT:                                           Damuⓢ.NΩstra♬   ( vezi? te bucura mesajul, nu cuvantul…)

      Iti zic acum: O sa fie bine:)…

Invitatie la Dans ?

               Un mic fior, ca nici nu stiu cum sa pornesc trenul acesta cuvinte…Poate pamantul nu face fata pasilor facuti pe ritmul vorbirii, dar sunt cuvinte care au o intreaga coregrafie de sentimente.

             In fine, totul sta in ganduri bine fixate pe o margine hotarata. Faci un pas ( nici unul inapoi ) iar daca ea accepta uite asa porniti pe drum.

                                                           Statia 9/5 anunta:                                                                               <<Pornim>>

                 Pocnituri in beton prea saracit de viata, se aud usor inaintand. Acompaniat de un sunet vag ( sunet de rafinament ), se aproprie doua suflete, ca doua trenuri semnalizand in noapte. Trec usor unul pe langa altul, el si ea…Se mai numara inca 5 pasi la fiecare si tot atatea inspirari si expirari, dar tot nu se indeparteaza…

                   Primul gest facut de el, o mana intinsa ( printr-o invitatie )…mana prinsa de acel vis incurcat in stele ( Filosofii spuneau, citez: << Singura diferenta dintre noi si stele, e ca ele stralucesc sus pe cand noi stralucim aici jos. >> ).

                 Se invarte nebunatic coca de nori si picuri de sclipici, pe bordul albastru, iar ea incepe sa faca pasul…

                 Se simte o usoara tacere in aer, ritmuri fara muzica, doar palma stand pe inima si simtind pulsul in corp. Primul puls, un pas la stanga, al doilea, se face la dreapta, al treilea inapoi, etc…Asa incepe dansul de inima si cuvinte fara gura, sub clarul de Luna. Doua umbre ce scriu o poveste pe beton, tocuri…

                   Soarele artificial din stalpul de tensiune, mai clipeste o data, doar ca razele sa se adune. Supletea undelor de aer ce se curbeaza dupa dans, glasul pasilor de vals…

                   Se termina totul, incep sa isi vorbeasca. Ea intreaba: << Invitatie la Dans ? >>

                   El raspunde:

                   << Deloc…doua inimi in pasi de vals…>>

         Un sarut pe frunte si o mangaiere usoara, apoi pleaca el, cu palaria in cap, intra in tren in goana…

Incheiati voi Calatoria…( betonul a prins a pasilor viata )…

                                                Damuⓢ.NΩstra♬